Summer

John Steinbeck

“It has been said often that a big book is more important and has more authority than a short book. There are exceptions of course but it is very nearly always true. I have tried to find a reasonable explanation for this and at last have come up with my theory, to wit: The human mind, particularly in the present, is troubled and fogged and bee-stung with a thousand little details from taxes to war worry to the price of meat. All these usually get together and result in a man’s fighting with his wife because that is the easiest channel of relief for inner unrest.

Now—we must think of a book as a wedge driven into a man’s personal life. A short book would be in and out quickly. And it is possible for such a wedge to open the mind and do its work before it is withdrawn leaving quivering nerves and cut tissue. A long book, on the other hand, drives in very slowly and if only in point of time remains for a while. Instead of cutting and leaving, it allows the mind to rearrange itself to fit around the wedge. Let’s carry the analogy a little farther. When the quick wedge is withdrawn, the tendency of the mind is quickly to heal itself exactly as it was before the attack. With the long book perhaps the healing has been warped around the shape of the wedge so that when the wedge is finally withdrawn and the book set down, the mind cannot ever be quite what it was before.

This is my theory and it may explain the greater importance of a long book. Living with it longer has given it greater force. If this is true a long book, even not so good, is more effective than an excellent short story.”

— John Steinbeck via The Paris Review

Casa Somnului

Limbajul e un trădător, un agent dublu care trece granița pe furiș și fără avertisment în puterea nopții. E o ninsoare masivă într-o țară străină, care ascunde formele și contururile realității sub o mantie de o albeață nebuloasă. E un câine schilodit, care nu reușește niciodată să facă giumbușlucurile pe care i le cerem. E un biscuit fragil, care a stat prea mult în ceaiul așteptărilor noastre, iar acum se fărmițează și se dizolvă în neant. E un continent pierdut.

Casa somnului, Jonathan Coe

În jurul focului

Filmele au, cum se spune adesea, o magie a lor, ceva care face apel la natura noastră primitivă. În timp ce stăm în întunericul sălii de cinema, așteptând începerea spectacolului, luăm parte la același ritual cultural ca stramoșii noștri, care stăteau pe vine în jurul focului, urmărind flăcările și ascultându-și bătrânii.

Clifford Thurlow, Totul Despre Scurtmetraj

Lecturi de iarnă

Two days, one night (2014)

”Deux jours, une nuit”, 2014, este un film realizat cu migală, o poveste la care mi-a rămas gândul și despre care vreau să scriu pentru a evidenția câteva aspecte, dar și pentru a o înțelege mai bine.

În primul rând, nu e un film pentru cei fără răbdare, firul se despletește încet din ghemul lui și nu în totalitate. În al doilea rând, nu aș vrea să fac o analiză foarte detaliată a contextului în care personajul principal, interpretat de Marion Cotillard, ni se dezvăluie. Aș vrea să încerc mai degrabă o incursiune, succintă, în lumea sa lăuntrică, o lume despre care aflăm treptat și a cărei existență oferă acea tentă întunecată evenimentelor din film.

”We all build internal sea walls to keep at bay the sadnesses of life and the often overwhelming forces within our minds. (…) we build these walls, stone by stone, over a lifetime.” – Kay Redfield Jamison

Nu este primul film realizat de frații Dardenne pe care îl vizionez, îmi amintesc cu plăcere de o altă poveste la fel de bogată în emoții ”Le gamin au vélo” și probabil vor mai urma și altele.

Eleganță și fizică

Aerul e foarte rece și nemișcat: în afară de sunetul propriei mele respirații, liniștea e absolută. Zăpada uscată și pulverizată scârțâie sub bocanci. Albul ei perfect, luminat de stele, dă solului o strălucire misterioasă, în timp ce stelele pălesc într-o lucire continuă pe bolta cerească întunecată. Noaptea e mai clară pe această planetă dezolantă decât în lumea din care vin. (Peisajul Cosmic, L. Susskind)

Vara e aici

Stockholm

Filmul se deschide cu imaginea unei petreceri la care doi tineri vorbesc cu superficialitate despre relațiile lor, ceea ce a urmat însă m-a îndemnat să-l prezint pe scurt într-o recenzie. Substanța care stă la baza peliculei este conversația, probabil un motiv pentru ca majoritatea să-l întrerupă după vreo zece minute și să încerce ceva mai plin de acțiune. Trebuie să recunosc arareori un film axat numai pe dialog reușește să mențină trează atenția publicului, trebuie să fie un film bun și probabil amploarea pe care au luat-o efectele vizuale în zilele noastre ne amorțesc simțurile, iar când vine vorba de ceva mai tihnit spunem obosiți pas.

Pe scurt, Stockholm, este un film despre pericolul pe care îl ascund relațiile superficiale dintre tineri.

Metafora și culturile lumii

Metafora a devenit un subiect despre care se vorbește din ce în ce mai des în ultima perioadă. Privită din diferite unghiuri ea devine un subiect fructuos pentru cei care se afundă în cercetare în sfera științelor comunicării, în sfera lingvisticii, a comunicării interculturale, dar nu numai. Domeniile în care ea deschide noi portițe către descoperire și inovație se întind spre cele mai neașteptate discipline : politică, medicină, psihologie, educație, religie, matematică etc.

Cartea Metaphor in Culture scrisă de Zoltán Kövecses este o chemare a metaforei la întâlnirea cu o parte din culturile lumii. Este o lectură care ar trebui să ne pună pe gânduri : suntem noi atât de diferiți unii de alții în ceea ce privește modul în care conceptualizăm lumea fenomenelor abstracte sau analiza metaforelor din culturi variate pot scoate la iveală doar fațete ale aceleiași monede ? În jurul acestui subiect, Kövecses, încearcă să facă lumină.

În primul rând autorul face referire la un tip aparte de metafore : metafore primare, metafore care au un înțeles adâncit în limbajul de zi cu zi, metafore strâns legate de evoluția cunoașterii și limbajului care au o proveniență de natură fizică, se raportează la senzații resimțite de corpul uman